Morten Traavick a dezvăluit faptul că trupa slovenă va susține două concerte în Phenian, în luna august, în fața unui public de 2.000 de persoane.
Setlistul acelor concerte va include unele dintre cele mai cunoscute piese din cariera de 35 de ani a trupei slovene, dar și câteva cântece populare nord-coreene.
Laibach a fost criticată uneori pentru folosirea cu ambiguitate în piesele și concertele sale a unor elemente politice și a unor simboluri naționaliste.
Însă admiratorii trupei slovene spun că tendința membrilor formației de a purta uniforme militare pe scenă reprezintă o critică a ideologiei totalitariste.
Regizorul norvegian Morten Traavik spune că Laibach nu va genera controverse în Coreea de Nord – chiar dacă ar interpreta cântece din „Sunetul muzicii”.
De asemenea, în setlistul anunțat pentru concertele sale se află și unul dintre cele mai populare cântece din acest an din Coreea de Nord, interpretat de o trupă de fete, Moranbong, și al cărui titlu ar putea fi tradus prin sintagma „Vom merge pe Muntele Paektu”.
Paektu este cel mai înalt vârf muntos din Peninsula coreeană și reprezintă locul mitologic în care s-a născut națiunea coreeană.
„Coreea de Nord este descrisă în Occident drept cea mai închisă țară din lume, dar, de fapt, este o țară mai deschisă către lumea din exterior decât o sugerează mass-media. Atât această țară, cât și grupul Laibach au fost considerați de unii ca niște proscriși fasciști. Adevărul e că ambii au fost prost înțeleși”, a spus regizorul norvegian.
Concertele pe care Laibach le va susține pe 19 și 20 august – pentru a coincide cu cea de-a 70-a aniversare a eliberării Peninsulei coreene de sub ocupația colonialistă japoneză – nu ar fi fost posibile fără mijlocirea regizorului Morten Traavik.
El este unul dintre puținii regizori occidentali care au organizat schimburi culturale și artistice cu Coreea de Nord și, în ultimii cinci ani, a câștigat încrederea autorităților locale.
Înființată în 1980 în Slovenia, trupa Leibach și-a luat denumirea de la numele german al capitalei acestei țări, Ljubljana, folosit în timpul Imperiului Austro-Ungar și în timpul ocupației naziste. Solistul Tomaz Hostnik s-a sinucis în decembrie 1982 și a fost „exclus” postum din componența trupei.
Laibach este o formație de muzică experimentală, asociată cu genuri muzicale precum industrial și neo-clasic, și a funcționat ca o lume underground, paralelă celei comuniste, coagulând în jurul ei o mișcare artistică, Neue Slowenische Kunst (NSK).
Trupa și-a câștigat renumele inclusiv prin interpretarea în manieră proprie – răsturnând semnificațiile – a pieselor celebre ale altor trupe, de la The Beatles și Queen la Rammstein.
Concertele lor sunt puneri în scenă spectaculoase, membrii Laibach purtând de multe ori uniforme, motiv pentru care au fost acuzați de extremism – de stânga și dreapta, deopotrivă.
Spre deosebire de alte trupe industrial, cei din Laibach știu literal ce înseamnă repetitivitatea și monotonia vieții de uzină – teme tratate în muzica lor -, pentru că au lucrat în fabrica de ciment din orașul Trbovlje.
Laibach a influențat masiv numeroase formații, a lansat câteva zeci de albume și a fost subiectul a mai multor documentare, cel mai recent fiind „Divided States of America: Laibach” (regia SaÅ¡o PodgorÅ¡ek, 2004).
Două albume tribut le-au fost dedicate, unul în 1999 și altul în 2004, acesta din urmă de trupa canadiană de industrial doom Zaraza.
Muzicienii dau rar interviuri, însă parcursul lor a fost urmărit cu interes de pasionații de muzică. Recent, trupa a susținut un concert „retro-monumental avangardist” în galeria de artă contemporană Tate Modern din Londra, eveniment tratat pe larg de presa anglo-saxonă.